Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniţă. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părţile) , ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile) .
Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia.
Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon.
Chiar È™i tu, PaÈ™hur, È™i toÅ£i cei ce locuiesc în casa ta veÅ£i merge la Babilon în robie; acolo vei muri È™i acolo vei fi îngropat, tu È™i toÅ£i prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.’â€
M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine.
Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!†Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.
Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El È™i nu voi mai vorbi în Numele Luiâ€, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneÈ™te împrejur. „ÎnvinuiÅ£i-lâ€, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!†ToÅ£i cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin È™i zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el È™i ne vom răzbuna pe el!â€
Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veșnică rușine, care nu se va uita!
Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.
Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!
Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbăteascăâ€, È™i l-a umplut de bucurie cu ea!
Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa și strigăte de război la amiază!
De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?
Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?