„Du-te și strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.
Atunci, Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toÅ£i cei ce mâncau din ele se făceau vinovaÅ£i È™i venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’â€
Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel!
Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic?
Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’
V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncaţi roadele și bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara și Mi-aţi prefăcut moștenirea într-o urâciune.
Preoţii n-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
De aceea, Mă voi mai certa cu voiâ€, zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii copiilor voÈ™tri.
Treceţi în ostroavele Chitim și priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine și vedeţi dacă s-a întâmplat acolo așa ceva:
și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor!
MiraÅ£i-vă de aÈ™a ceva, ceruri, înfioraÅ£i-vă de spaimă È™i groazăâ€, zice Domnul.
„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă?
Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse și fără locuitori.
Chiar și cei din Nof și Tahpanes îţi vor zdrobi creștetul capului.
Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?
Și acum, ce cauţi să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului?
Tu singur te pedepseÈ™ti cu răutatea ta È™i tu singur te loveÈ™ti cu necredincioÈ™ia ta È™i vei È™ti È™i vei vedea ce rău È™i amar este să părăseÈ™ti pe Domnul Dumnezeul tău È™i să n-ai nicio frică de Mineâ€, zice Domnul Dumnezeul oÈ™tirilor.
„De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile și ai zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?!
Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Meaâ€, zice Domnul Dumnezeu.
„Cum poţi să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ţi urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care baţi drumurile și le încrucișezi,
măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei! Cine o va împiedica să-și facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei.’
Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, așa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor și prorocii lor.
Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl meu!’ și pietrei: ‘Tu mi-ai dat viaţa!’ Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire, zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’
Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda!
Pentru ce vă certaÅ£i cu Mine? ToÅ£i Mi-aÅ£i fost necredincioÈ™iâ€, zice Domnul.
„Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voștri ca un leu nimicitor.
O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine’?
Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.
Ce bine știi să-ţi întocmești căile când este vorba să cauţi ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.
Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.
Și, cu toate acestea, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: ‘N-am păcătuit!’
Pentru ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni rușinea, cum ţi-a venit și din Asiria!
Tot de-acolo vei ieși cu mâinile pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.