Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor.
Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.
Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile și înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
Din vina ta vei pierde moÈ™tenirea pe care Å£i-o dădusem; te voi face să slujeÈ™ti vrăjmaÈ™ului tău într-o Å£ară pe care n-o cunoÈ™ti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.â€
Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!
Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori.
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!
Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod.
Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?
Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
Ca o potârniche care cloceÈ™te niÈ™te ouă pe care nu le-a ouat ea, aÈ™a este cel ce agoniseÈ™te bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, È™i la urmă nu este decât un nebun.â€
Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș,
Doamne, nădejdea lui Israel! ToÅ£i cei ce Te părăsesc vor fi acoperiÅ£i de ruÈ™ine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriÈ™i pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.â€
Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu ești slava mea!
Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!â€
Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta.
De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii!
Prigonitorii mei să fie acoperiţi de rușine, dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie!
Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împăraţii lui Iuda, și la toate porţile Ierusalimului
și spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, și toţi locuitorii Ierusalimului care intraţi pe aceste porţi!
Așa vorbește Domnul: «Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.
Să nu scoateÅ£i din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului È™i să nu faceÅ£i nicio lucrare, ci sfinÅ£iÅ£i ziua Sabatului, cum am poruncit părinÅ£ilor voÈ™tri.»’â€
Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învăţătură.
„Dacă Mă veÅ£i asculta în adevărâ€, zice Domnul, „și nu veÅ£i aduce nicio sarcină înăuntru, pe porÅ£ile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veÅ£i sfinÅ£i ziua Sabatului È™i nu veÅ£i face nicio lucrare în ziua aceasta,
atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci.
Vor veni din cetăţile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi, ca să aducă arderi-de-tot și jertfe, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulţumire în Casa Domnului.
Dar, dacă nu veÅ£i asculta când vă poruncesc să sfinÅ£iÅ£i ziua Sabatului, să nu duceÅ£i nicio povară È™i să n-o aduceÅ£i înăuntru pe porÅ£ile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porÅ£ile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului È™i nu se va stinge.â€