Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfăţișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se!
Și dacă-ţi vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: ‘Așa vorbește Domnul: «La moarte, cei sortiţi la moarte; la sabie, cei sortiţi sabiei; la foamete, cei sortiţi foametei; la robie, cei sortiţi robiei!»’
Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociriâ€, zice Domnul: „sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâșie, păsările cerului È™i fiarele pământului ca să-i mănânce È™i să-i nimicească.
Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim.
Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?
M-ai părăsitâ€, zice Domnul, „ai dat înapoi, de aceea ÃŽmi întind mâna împotriva ta È™i te nimicesc: sunt sătul de milă.
Îi vântur cu lopata la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.
Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua-n amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.
Cea care născuse È™apte fii tânjeÈ™te, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roÈ™ie, acoperită de ruÈ™ine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmaÈ™ilor lorâ€, zice Domnul.
Vai de mine, mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toţi mă blestemă!
Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz!
Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte și arama?
Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.
Te voi duce rob la vrăjmaÈ™ul tău, într-o Å£ară pe care n-o cunoÈ™ti, căci focul mâniei Mele s-a aprins È™i arde peste voi!â€
Tu știi tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândește-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor!
N-am șezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseși de mânie.
Pentru ce nu mai contenește suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înșelător, ca o apă care seacă?
De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îţi voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap È™i să te izbăvescâ€, zice Domnul.
„Te voi izbăvi din mâna celor răi È™i te voi scăpa din mâna asupritorilor.â€