O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta,
ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta!
Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munţii s-au zguduit înaintea Ta,
cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiţi?
Toţi am ajuns ca niște necuraţi și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.
Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toţi suntem poporul Tău!
Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate!
Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinţii noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?