„Tăceţi, ostroave, și ascultaţi-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună.
Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împăraţi? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt?
El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.
Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel dintâi și Același până în cele din urmă veacuri.
Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin.
Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’
Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și ţintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.
Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,
tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’,
nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Iată, înfruntaţi și acoperiţi de rușine vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi și vor pieri cei ce ţi se împotrivesc.
Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine.
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ţi zic: ‘Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!
Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’
Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii și vei face dealurile ca pleava.
Le vei vântura și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.
Cei nenorociţi și cei lipsiţi caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
Voi face să izvorască râuri pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape;
voi sădi cedri, salcâmi, mirţi și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie,
ca să vadă cu toţii și să știe, să priceapă și să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit.
Apăraţi-vă pricina”, zice Domnul, „arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov.
„Să le arate și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiţi-ne viitorul.
Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toţii.
Iată că nu sunteţi nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.
Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
Cine a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de vești bune!’
Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!