„MângâiaÅ£i, mângâiaÅ£i pe poporul Meu!â€, zice Dumnezeul vostru.
„VorbiÅ£i bine Ierusalimului È™i strigaÅ£i-i că robia lui s-a sfârÈ™it, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.â€
Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
Orice vale să fie înălţată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele!
Atunci se va descoperi slava Domnului, È™i în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.â€
Un glas zice: „Strigă!†Și eu am răspuns: „Ce să strig?†„Orice făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.
Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.†În adevăr, poporul este ca iarba:
iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteÈ™ti Sionului vestea cea bună; înalţă-Å£i glasul cu putere, ca să vesteÈ™ti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-Å£i glasul, nu te teme È™i spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!â€
Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu braţul Lui. Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui.
El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.
Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul și dealurile, cu cumpăna?
Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui?
Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii?
Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune.
Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
Meșterul toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănţișoare de argint.
Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol care să nu se clatine.
Nu știţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?
El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire și le lăţește ca un cort, ca să locuiască în el.
El preface într-o nimica pe voievozi și face o nimica din judecătorii pământului.
De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie.
„Cu cine Mă veÅ£i asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?â€, zice Cel Sfânt.
Ridicaţi-vă ochii în sus și priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.
Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu�
Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.
Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină,
dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.