În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’”
Ezechia s-a întors cu faţa la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.
Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.»
Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:
«Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.
Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui.
„Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei care-mi mai rămân!’
Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
Locuinţa mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Până diseară îmi vei pune capăt.
Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele! Până diseară îmi vei pune capăt.
Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: «Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viaţa.
Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te mărește și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.
Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre, vom suna din coardele instrumentelor noastre în Casa Domnului.”
Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi.”
Și Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”