Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu.
Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.
Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușiţa; sar peste ea cum sar lăcustele.
Domnul este înălţat și locuiește în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar.
Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuiește cetăţile, nu se uită la nimeni.
Ţara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.
„Acum Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
Aţi zămislit fân și nașteţi paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot.
Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiaţi care ard în foc.
Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeţi puterea Mea!”
Păcătoșii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?”
Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul,
acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi.
Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”
Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe.
Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuinţă liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.
Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeţi și nu trece niciun vas puternic.
Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește!
Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea.