În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură.
Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios.
Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.
El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în ţărână.
Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiţi.
Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.
De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta.
Sufletul meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
Dacă ierţi pe cel rău, el totuși nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreţia Domnului.
Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinaţi; va arde focul pe vrăjmașii Tăi.
Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi.
Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm.
Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea.
Înmulţește poporul, Doamne! Înmulţește poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării!
Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare; au început să se roage când i-ai pedepsit.
Cum se zvârcolește o femeie însărcinată gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne!
Am zămislit, am simţit dureri și, când să naștem, am născut vânt: ţara nu este mântuită și locuitorii ei nu sunt născuţi.
Să învieze dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă și săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morţi.”
Du-te, poporul meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!
Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe faţă și nu va mai acoperi uciderile.