Prorocie împotriva Damascului: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături;
cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.
S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim È™i s-a sfârÈ™it cu împărăţia Damascului, dar rămășiÅ£a Siriei va fi ca slava copiilor lui Israelâ€, zice Domnul oÈ™tirilor.
„În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea cărnii lui va pieri.
Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim;
vor mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roadeâ€, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;
nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinaţi soarelui.
În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini.
Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac.
Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice!
Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej.
Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.