Prorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ:
Ridicaţi un steag pe un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor!
„Am dat poruncă sfintei Mele oștiri”, zice Domnul, „am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.”
Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta.
Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul.
Gemeţi, căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
De aceea toate mâinile slăbesc și orice inimă omenească se topește.
Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile și durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile nașterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roșii ca focul.
Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu și va nimici pe toţi păcătoșii de pe el.
Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui și luna nu va mai lumina.
„Voi pedepsi”, zice Domnul, „lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași și voi doborî semeţia celor asupritori.
Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir.
Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oștirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.
Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.
Toţi cei ce vor fi prinși vor fi străpunși și toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea uciși de sabie.
Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele le vor fi jefuite și nevestele lor vor fi necinstite.
Iată, aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint și nu poftesc aurul.
Cu arcurile lor vor doborî pe tineri și vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii.
Și astfel, Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu.
El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo și păstorii nu-și vor mai ţărcui turmele acolo,
ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo și stafiile se vor juca acolo.
Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii și câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină și zilele nu i se vor lungi.”