Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împăraţii lui Iuda:
Ascultaţi, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte!
Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn:
ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici.
Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiţă, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
„Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și ţapilor.
Când veniţi să vă înfăţișaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
Spălaţi-vă deci și curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
De veţi voi și veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
dar de nu veţi voi și nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași!
Argintul tău s-a prefăcut în zgură și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi și părtași cu hoţii, toţi iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate și pricina văduvei n-ajunge până la ei.
De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
Sionul va fi mântuit prin judecată și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate.
Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.
„Vă va fi rușine de terebinţii în care găseaţi plăcere și veţi roși din pricina grădinilor în care vă desfătaţi,
căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
Omul tare va fi ca niște câlţi, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.”