Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănţișoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meșter iscusit.
Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.
Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc.
Capul tău este cum e Carmelul și părul capului tău este ca purpura împărătească: până și un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
Ce frumoasă și ce plăcută ești tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
Statura ta este ca finicul și ţâţele tale ca niște struguri.
Îmi zic: „Mă voi sui în finic și-i voi apuca crăcile!†Atunci, ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale, ca al merelor.
Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre când adormim! –
Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea și dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.
Mandragorele își răspândesc mirosul și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat.