Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –
Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.
Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. –
Frumoasă ești, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.
Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…
Am șaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare și fete fără număr,
dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd și o numesc fericită; împărătesele și ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –
„Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –
M-am coborât în grădina cu nuci să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via și dacă au înflorit rodiile.
Dar, fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –
Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la niște fete ce joacă în cor?