Am căutat noaptea în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…
M-am sculat atunci și am cutreierat cetatea, uliţele și pieţele, și am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!
M-au întâlnit păzitorii care dădeau ocol cetăţii și i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat și nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –
Ce se vede suindu-se din pustie ca niște stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –
Iată, este patașca lui Solomon, cu șaizeci de viteji de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
Toţi sunt înarmaţi cu săbii și toţi sunt deprinși la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă din lemn din Liban.
Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură, iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
Ieșiţi, fetele Sionului, și priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –