Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. –
Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
El m-a dus în casa de ospăţ și dragostea era steagul fluturat peste mine.
Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrăţișeze cu dreapta lui! –
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! –
Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.
Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.
Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta și fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce și faţa ta, plăcută.” –
Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –
Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.
Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!