Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
pune-ţi un cuţit în gât, dacă ești prea lacom.
Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înșelătoare!
Nu te chinui ca să te îmbogăţești, nu-ţi pune priceperea în aceasta!
Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea, și nu mai este; căci bogăţia își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri.
Nu mânca pâinea celui pizmaș și nu pofti mâncărurile lui alese,
căci el este ca unul care își face socotelile în suflet! „Mănâncă și bea”, îţi va zice el, dar inima lui nu este cu tine.
Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa și cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.
Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înţelepte!
Nu muta hotarul văduvei și nu intra în ogorul orfanilor,
căci Răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
Deschide-ţi inima la învăţătură și urechile la cuvintele știinţei!
Nu cruţa copilul de mustrare, căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri!
Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
și lăuntrul meu se va veseli când buzele tale vor spune ce este bine.
Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,
căci este o răsplată și nu ţi se va tăia nădejdea.
Ascultă, fiule, și fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă!
Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne!
Căci beţivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și aţipirea te face să porţi zdrenţe.
Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.
Cumpără adevărul – și nu-l vinde –, înţelepciunea, învăţătura și priceperea.
Tatăl celui neprihănit se veselește și cel ce dă naștere unui înţelept se bucură.
Să se bucure tatăl tău și mama ta, să se veselească cea care te-a născut.
Fiule, dă-Mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele!
Căci curva este o groapă adâncă și străina, o fântână strâmtă.
Ea pândește ca un hoţ și mărește între oameni numărul celor stricaţi.
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor,
dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înţeapă ca un basilisc.
Ochii ţi se vor uita după femeile altora și inima îţi va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
„M-a lovit…, dar nu mă doare!… M-a bătut…, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”