These things I have spoken unto you, that in me ye might have peace. In the world ye shall have tribulation: but be of good cheer; I have overcome the world.
Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni.
Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului.
Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.
Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, și fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia.
L-a deschis și a văzut copilul: era un băieţaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!”
Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?”
„Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului.
Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat.
Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.
În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la fraţii săi și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui.
S-a uitat în toate părţile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip.
A ieșit și în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?”
Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”
Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în ţara Madian. A șezut lângă o fântână.
Preotul din Madian avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.
Dar au venit păstorii și le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat și le-a adăpat turma.
Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi așa de curând azi?”
Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma.”
Și el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela? Chemaţi-l să mănânce pâine!”
Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină”.
După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.
Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov.
Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștinţă de ei.