Iată numele fiilor lui Israel intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
Isahar, Zabulon, Beniamin,
Dan, Neftali, Gad și Așer.
Sufletele ieșite din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
Iosif a murit și toţi fraţii lui și toată vârsta aceea de oameni.
Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplut ţara de ei.
Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare și mai puternic decât noi.
VeniÅ£i să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească È™i el cu vrăjmaÈ™ii noÈ™tri, să ne bată È™i să iasă apoi din Å£ară.â€
Și au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea și creștea, și s-au scârbit de copiii lui Israel.
Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă.
Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra și cealaltă Pua,
È™i le-a zis: „Când veÅ£i împlini slujba de moaÈ™e pe lângă femeile evreilor È™i le veÅ£i vedea pe scaunul de naÈ™tere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaÅ£i să trăiască.â€
Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
ÃŽmpăratul Egiptului a chemat pe moaÈ™e È™i le-a zis: „Pentru ce aÅ£i făcut lucrul acesta È™i aÅ£i lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?â€
MoaÈ™ele au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase È™i nasc înainte de venirea moaÈ™ei.â€
Dumnezeu a făcut bine moașelor și poporul s-a înmulţit și a ajuns foarte mare la număr.
Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaÅ£i în râu pe orice băiat care se va naÈ™te È™i să lăsaÅ£i pe toate fetele să trăiască.â€