Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
Ia pavăza și scutul și scoală-Te să-mi ajuţi!
Învârte suliţa și săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!
Rușinaţi și înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!
Să fie ca pleava luată de vânt și să-i gonească îngerul Domnului!
Drumul să le fie întunecos și alunecos și să-i urmărească îngerul Domnului!
Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în laţul pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!
Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.
Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”
Niște martori mincinoși se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post și mă rugam cu capul plecat la sân.
Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat.
Scrâșnesc din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să nu-și facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!
Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiţi din ţară.
Își deschid gura larg împotriva mea și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorinţa împlinită!”
Doamne, Tu vezi: nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
Trezește-Te și scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghiţit!”
Ci să fie rușinaţi și înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se ridică împotriva mea!
Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”
Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.