Wherefore gird up the loins of your mind, be sober, and hope to the end for the grace that is to be brought unto you at the revelation of Jesus Christ;
Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Căci Tu ești Stânca mea, Cetăţuia mea și, pentru Numele Tău, mă vei povăţui și mă vei călăuzi.
Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmașii, căci Tu ești Ocrotitorul meu!
În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerţi și mă încred în Domnul.
Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu
și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg!
Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;
mi se sfârșește viaţa în durere și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele!
Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.
Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domnește împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea și uneltesc să-mi ia viaţa.
Dar eu mă încred în Tine, Doamne, È™i zic: „Tu eÈ™ti Dumnezeul meu!â€
Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta!
Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem, ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muţi în Locuinţa morţilor!
Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreţ împotriva celui neprihănit!
O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Tu îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aș fi fost într-o cetate întărită!
În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!†Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat spre Tine.
Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El, căci Domnul păzește pe cei credincioși și pedepsește aspru pe cei mândri!
Fiţi tari și îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!