Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?
Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad.
Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.
Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.
Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălţa pe o stâncă.
Iată că mi se și înalţă capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.
Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine și ascultă-mă!
Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Și Faţa Ta, Doamne, o caut!
Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Învaţă-mă, Doamne, calea Ta și povăţuiește-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmașilor mei.
Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși și niște oameni care nu suflă decât asuprire.
O, dacă n-aș fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima și nădăjduiește în Domnul!