Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
Binefăcătorul meu și Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
Doamne, ce este omul ca să iei cunoștinţă de el, fiul omului, ca să iei seama la el?
Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.
Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ţi săgeţile și pune-i pe fugă!
Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca niște stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre: