BibleAll
Home
Bible
Parallel Reading
About
Contact
Login
Verse of the Day
I love the LORD, because he hath heard my voice and my supplications.
Psalm: 116:1
King James Versions
Tamil Bible
Alkitab Bible
American Standard Version
Bible Latinoamericana Spanish
Biblia Ave Maria
Biblia Cornilescu Română
Biblia Cristiana en Espaคol
Bกblia da Mulher Catขlica
Elberfelder Bible
Hebrew Bible (Tanakh)
Hindi Bible
Holy Bible in Arabic
Holy Bible KJV Apocrypha
Italian Riveduta Bible
La Bible Palore Vivante
La Bible Darby Francis
La Biblia Moderna en Espaคol
La Biblia NTV en Espaคol
Magandang Balita Biblia libre
Malayalam Bible
Marathi Bible
Tagalog Bible
Telugu Bible
The Holy Bible in Spanish
The Holy Bible RSV
The Vietnamese Bible
Urdu Bible
Zulu Bible Offline
Библия. Синодальный перевод
Punjabi Bible
Korean Bible
Select Book Name
Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Împăraţilor
2 Împăraţilor
1 Cronici
2 Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmul
Proverbele
Eclesiastul
Cântarea Cântărilor
Isaia
Ieremia
Plângerile
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
Naum
Habacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani
1 Corinteni
2 Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
1 Timotei
2 Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
1 Petru
2 Petru
1 Ioan
2 Ioan
3 Ioan
Iuda
Apocalipsa
Chapter
Verse
Go
Prev
Biblia Cornilescu Română
Next
Iov : 30
Track Name
00:00
00:00
Chapters
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
Sfrijiţi de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoţi.
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pământului și în stânci.
Urlă printre tufișuri și se adună sub mărăcini.
Fiinţe mârșave și dispreţuite, sunt izgoniţi din ţară.
Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea și îmi împing picioarele și își croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinţei.
Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
De tăria suferinţei, haina își pierde faţa, mi se lipește de trup ca o cămașă.
Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca ţărâna și cenușa.
Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau în picioare și nu mă vezi.
Ești fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii.
Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.
Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struţii.
Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare.
×
×
Save
Close