BibleAll
Home
Bible
Parallel Reading
About
Contact
Login
Verse of the Day
I love the LORD, because he hath heard my voice and my supplications.
Psalm: 116:1
King James Versions
Tamil Bible
Alkitab Bible
American Standard Version
Bible Latinoamericana Spanish
Biblia Ave Maria
Biblia Cornilescu Română
Biblia Cristiana en Espaคol
Bกblia da Mulher Catขlica
Elberfelder Bible
Hebrew Bible (Tanakh)
Hindi Bible
Holy Bible in Arabic
Holy Bible KJV Apocrypha
Italian Riveduta Bible
La Bible Palore Vivante
La Bible Darby Francis
La Biblia Moderna en Espaคol
La Biblia NTV en Espaคol
Magandang Balita Biblia libre
Malayalam Bible
Marathi Bible
Tagalog Bible
Telugu Bible
The Holy Bible in Spanish
The Holy Bible RSV
The Vietnamese Bible
Urdu Bible
Zulu Bible Offline
Библия. Синодальный перевод
Punjabi Bible
Korean Bible
Select Book Name
Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Împăraţilor
2 Împăraţilor
1 Cronici
2 Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmul
Proverbele
Eclesiastul
Cântarea Cântărilor
Isaia
Ieremia
Plângerile
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
Naum
Habacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani
1 Corinteni
2 Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
1 Timotei
2 Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
1 Petru
2 Petru
1 Ioan
2 Ioan
3 Ioan
Iuda
Apocalipsa
Chapter
Verse
Go
Prev
Biblia Cornilescu Română
Next
Iov : 29
Track Name
00:00
00:00
Chapters
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
„O, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
când candela Lui strălucea deasupra capului meu și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
când Cel Atotputernic încă era cu mine și când copiii mei stăteau în jurul meu;
când mi se scăldau pașii în smântână și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
Mai-marii își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
Glasul căpeteniilor tăcea și li se lipea limba de cerul gurii.
Urechea care mă auzea mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.
Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban.
Orbului îi eram ochi și șchiopului, picior.
Celor nenorociţi le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.
Rupeam falca celui nedrept și-i smulgeam prada din dinţi.
Atunci ziceam: ‘În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
Slava mea va înverzi neîncetat și arcul îmi va întineri în mână.’
Oamenii mă ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
După cuvântările mele, niciunul nu răspundea și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
Când li se înmuia inima, le zâmbeam și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mângâietor lângă niște întristaţi.
×
×
Save
Close