„Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belșug de înţelepciune dai tu la iveală!
Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine?
Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor.
Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiș.
El întinde miazănoaptea asupra golului și spânzură Pământul pe nimic.
Leagă apele în norii Săi și norii nu se sparg sub greutatea lor.
Acoperă faţa scaunului Său de domnie și Își întinde norul peste el.
A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină și întuneric.
Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la ameninţarea Lui.
Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar.
Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, È™i numai adierea lor uÈ™oară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?â€