Și totuși ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.
Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câștiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?’
Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
cu coapsele încărcate de grăsime și măduva oaselor plină de suc.
Altul moare cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
și amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
Știu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
Voi ziceţi: ‘Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’
Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători și nu știţi ce istorisesc ei?
Cum, în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat și, în ziua mâniei, el scapă.
Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormânt.
Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toţi oamenii merg după el și o mulţime îi merge înainte.
Pentru ce dar îmi daÅ£i mângâieri deÈ™arte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?â€