BibleAll | Biblia Cornilescu Română | Iov

And when ye stand praying, forgive, if ye have ought against any: that your Father also which is in heaven may forgive you your trespasses.

Mark: 11:25

Track Name

00:00

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Iov a luat cuvântul și a zis:

„Până când îmi veţi întrista sufletul și mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?

Iată că de zece ori m-aţi batjocorit. Nu vă este rușine să vă purtaţi așa?

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

Atunci, să știţi că Dumnezeu mă urmărește și mă învelește cu laţul Lui.

Iată, ţip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este!

Mi-a tăiat orice ieșire și nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.

M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,

m-a zdrobit din toate părţile și pier, mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș.

Oștile Lui au pornit deodată înainte, și-au croit drum până la mine și au tăbărât în jurul cortului meu.

A depărtat pe fraţii mei de la mine, și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.

Chem pe robul meu, și nu răspunde; îl rog cu gura mea, și degeaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Până și copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

Oasele mi se ţin de piele și de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.

De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturaţi de carnea mea?

O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;

aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stâncă pe vecie…

Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu.

Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Temeţi-vă de sabie, căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știţi că este o judecată.”