Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.
I s-au născut șapte fii și trei fete.
Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului.
Fiii săi se duceau unii la alţii și dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei.
Și, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema și sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor.
Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”
Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă ţara.
Dar ia întinde-Ţi mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut,
a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgăriţele pășteau lângă ei.
Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colţuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de știre.”
Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”
În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.