În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca și hotărârea împăratului, și când vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să stăpânească peste ei, s-a întâmplat tocmai dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra vrăjmașilor lor.
Iudeii s-au strâns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!
Și toţi mai-marii ţinuturilor, căpeteniile oștirii, dregătorii, slujbașii împăratului au sprijinit pe iudei din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu.
Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate ţinuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic.
Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor.
În capitala Susa, iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni
și au înjunghiat pe Parșandata, Dalfon, Aspata,
Porata, Adalia, Aridata,
Parmașta, Arizai, Aridai și Vaiezata,
cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în capitala Susa a ajuns la cunoștinţa împăratului.
Și împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului? Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.”
Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă și mâine după porunca de azi și să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.”
Și împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștinţa poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns din nou în a paisprezecea zi a lunii Adar și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
Ceilalţi iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s-au strâns și și-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, și au ucis șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
Aceste lucruri s-au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăţ și de bucurie.
Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăţ și de bucurie.
De aceea, iudeii de la ţară, care locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăţ și de sărbătoare, în care își trimit daruri unii altora.
Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare.
Le poruncea să prăznuiască în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar,
ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare și să facă din aceste zile niște zile de ospăţ și de bucurie, când să-și trimită daruri de mâncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiţi.
Iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu.
Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă și aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare și să-i nimicească.
Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor și să-i spânzure pe lemn pe el și pe fiii lui.
De aceea, zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întâmplaseră,
iudeii au luat pentru ei, pentru sămânţa lor și pentru toţi cei ce se vor lipi de ei hotărârea și îndatorirea de neschimbat ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit și la vremea hotărâtă.
Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se șteargă aducerea aminte de ele printre urmașii lor.
Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.
Au trimis scrisori tuturor iudeilor în cele o sută douăzeci și șapte de ţinuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie,
întărind ţinerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei și cum și le rânduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămânţa lor, cu prilejul postului lor și ţipetelor lor.
Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte.