Împăratul și Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
În această a doua zi, împăratul a zis iarăși Esterei pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.”
Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, și dacă găsește cu cale împăratul, dă-mi viaţa – iată cererea mea – și scapă pe poporul meu – iată dorinţa mea!
Căci eu și poporul meu suntem vânduţi să fim nimiciţi, înjunghiaţi și prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi și roabe, aș tăcea, dar vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.”
Împăratul Ahașveroș a luat cuvântul și a zis împărătesei Estera: „Cine și unde este acela care are de gând să facă așa?”
Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmașul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului și a împărătesei.
Și împăratul, în mânia lui, s-a sculat și a părăsit ospăţul și s-a dus în grădina casei împărătești. Haman a rămas să-și ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului.
Când s-a întors împăratul din grădina casei împărătești în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera și i-a zis: „Cum, să mai și silești pe împărăteasă la mine, în casa împărătească?” Cum au ieșit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au și acoperit faţa lui Haman.
Și Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”
Și au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s-a potolit.