După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste și a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el.
Toţi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina.
Și slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?â€
Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, și el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărârea lui, căci el spusese că este iudeu.
Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie,
dar a crezut că e prea puţin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi iudeii care se aflau în toată împărăţia lui Ahașveroș.
În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
Atunci, Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit.
Dacă împăratul găseÈ™te cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciÅ£i, È™i eu voi cântări zece mii de talanÅ£i de argint în mâinile slujbaÈ™ilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.â€
Împăratul și-a scos inelul din deget și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul iudeilor.
Și împăratul a zis lui Haman: „Îţi dăruiesc È™i argintul, È™i pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.â€
Logofeţii împăratului au fost chemaţi în a treisprezecea zi a lunii întâi și au scris în totul cum a poruncit Haman mai-marilor oștirii, dregătorilor fiecărui ţinut și căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului.
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ţinuturile împăratului ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toţi iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile.
Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului, care trebuia vestită în fiecare ţinut, și îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.
Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită și în capitala Susa. Și, pe când împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită.