Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.
Și s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:
„În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ‘Casa să fie zidită iarăși, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, și să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de șaizeci de coţi, o lăţime de șaizeci de coţi,
trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.
Mai mult, uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim și le adusese la Babilon să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, și puse în Casa lui Dumnezeu.’”
„Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de râu, Șetar-Boznai și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de râu, depărtaţi-vă de locul acesta.
Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu. Dregătorul iudeilor și bătrânii iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era.
Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de acești bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul.
Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viţei, berbeci și miei, grâu, sare, vin și untdelemn – să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim zi de zi și fără nicio lipsă,
ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viaţa împăratului și a fiilor lui.
Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi.
Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!”
Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius.
Și bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cirus, lui Darius și lui Artaxerxe, împăratul perșilor.
Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius.
Copiii lui Israel, preoţii și leviţii și ceilalţi fii ai robiei au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
Au adus pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, și, ca jertfe ispășitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.
Au pus pe preoţi după cetele lor și pe leviţi după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.
Fiii robiei au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi.
Preoţii și leviţii se curăţiseră cu toţii, așa că toţi erau curaţi; au jertfit Paștele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii și pentru ei înșiși.
Copiii lui Israel, întorși din robie, au mâncat Paștele împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării și care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
Au prăznuit cu bucurie șapte zile Sărbătoarea Azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.