În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perșilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perșilor, care a pus să se facă prin viu grai și prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:
„Așa vorbește Cirus, împăratul perșilor: ‘Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului și mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda.
Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el și să se suie la Ierusalim, în Iuda, și să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuiește la Ierusalim.
Oriunde locuiesc rămășiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere și vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!’”
Capii de familie din Iuda și Beniamin, preoţii și leviţii, și anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.
Și toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite și lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie.
Împăratul Cirus a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim și le pusese în casa dumnezeului său.
Cirus, împăratul perșilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Șeșbaţar (Zorobabel) , voievodul lui Iuda.
Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci și nouă de cuţite,
treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua și o mie de alte unelte.
Toate lucrurile de aur și de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Șeșbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.