Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel.
Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna a doua,
căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentru că preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim.
Lucrul având încuviinţarea împăratului și a întregii adunări,
au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.
Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiţă scăpată din mâna împăraţilor Asiriei!
Nu fiţi ca părinţii voștri și ca fraţii voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeţi.
Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voștri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfinţit pe vecie, și slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.
Dacă vă întoarceÅ£i la Domnul, fraÅ£ii voÈ™tri È™i fiii voÈ™tri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi È™i se vor întoarce în Å£ară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv È™i îndurător È™i nu-Și va întoarce FaÅ£a de la voi, dacă vă întoarceÅ£i la El.â€
Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau joc de ei.
Însă câţiva oameni din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim.
În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul Domnului.
Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare.
S-au sculat și au îndepărtat altarele pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron.
Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii și leviţii, plini de rușine, s-au sfinţit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului.
Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor.
Fiindcă în adunare erau mulţi inși care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului.
Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curăţiseră și au mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi
cei ce È™i-au pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinÅ£ilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!â€
Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul.
Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviţii și preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui.
Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire și lăudând pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile.
Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viţei și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei și zece mii de oi, și mulţi preoţi se sfinţiseră.
Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoţii, și leviţii, și tot poporul venit din Israel, și străinii veniţi din ţara lui Israel sau așezaţi în Iuda.
A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva.
Preoţii și leviţii s-au sculat și au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.