După aceea, fiii lui Moab și fiii lui Amon și cu ei niște maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat.
Au venit și au dat de știre lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, și sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.”
În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat faţa să caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda.
Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul și au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.
Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
Și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria și puterea, așa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel și n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?
Ei au locuit-o și Ţi-au zidit în ea un locaș sfânt pentru Numele Tău, zicând:
‘Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!’
Acum, iată, fiii lui Amon și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut de la ei și nu i-a nimicit –,
iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!
O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptaţi spre Tine!”
Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor.
Atunci, Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf.
Și Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda și locuitorii din Ierusalim, și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: ‘Nu vă temeţi și nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.
Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ și-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel.
Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; așezaţi-vă, staţi acolo și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeţi și nu vă înspăimântaţi; mâine, ieșiţi-le înainte, și Domnul va fi cu voi!’”
Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.
Leviţii dintre fiii chehatiţilor și dintre fiii coreiţilor s-au sculat și au lăudat cu glas tare și puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit și a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda și locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru și veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, și veţi izbuti.”
Apoi, în învoire cu poporul, a numit niște cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte și mergând înaintea oștirii, lăudau pe Domnul și ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!”
În clipa când au început cântările și laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon și ai lui Moab și împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Și au fost bătuţi.
Fiii lui Amon și ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârșire și să-i prăpădească. Și, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.
Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zărește pustia, s-au uitat înspre mulţime, și iată că ei erau niște trupuri moarte întinse pe pământ și nimeni nu scăpase.
Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii și lucruri scumpe și au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.
A patra zi, s-au strâns în Valea Beraca (Binecuvântare) , unde au binecuvântat pe Domnul, de aceea au numit locul acesta Valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi.
Toţi oamenii din Iuda și din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli și s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmașii lor.
Au intrat în Ierusalim și în Casa Domnului, în sunete de alăute și de harpe și trâmbiţe.
Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmașilor lui Israel.
Și împărăţia lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Șilhi.
El a mers pe calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului.
Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate, și poporul tot n-avea inima strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi.
Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel.
După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
S-a unit cu el ca să zidească niște corăbii, care să meargă la Tarsis, și au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
Atunci, Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, a prorocit împotriva lui Iosafat și a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimicește lucrarea.” Și corăbiile au fost sfărâmate și n-au putut să se ducă la Tarsis.