Have not I commanded thee? Be strong and of a good courage; be not afraid, neither be thou dismayed: for the LORD thy God is with thee whithersoever thou goest.
După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac din ea o grădină de verdeÅ£uri, căci este foarte aproape de casa mea. ÃŽn locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-Å£i vine mai bine, îţi voi plăti preÅ£ul ei în argint.â€
Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-Å£i dau moÈ™tenirea părinÅ£ilor mei!â€
Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moștenirea părinţilor mei!†Și s-a culcat pe pat, și-a întors faţa și n-a mâncat nimic.
Nevastă-sa, Izabela, a venit la el È™i i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima È™i nu mănânci?â€
El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel È™i i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preÅ£ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-Å£i dau via mea!’â€
Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneÈ™ti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia È™i mănâncă È™i fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!â€
Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.
Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului
È™i puneÅ£i-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat pe Dumnezeu È™i pe împăratul!’ Apoi scoateÅ£i-l afară, împroÈ™caÅ£i-l cu pietre È™i să moară.â€
Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
Au vestit un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului.
Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în faţa lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!†Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit.
Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroÈ™cat cu pietre È™i a murit.â€
Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroÈ™cat cu pietre È™i că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te È™i ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să Å£i-o dea pe preÅ£ de argint, căci Nabot nu mai trăieÈ™te, a murit.â€
Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Atunci, cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel:
„Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire.
Să-i spui: ‘AÈ™a vorbeÈ™te Domnul: «Nu eÈ™ti tu un ucigaÈ™ È™i un hoÅ£?»’ Și să-i mai spui: ‘AÈ™a vorbeÈ™te Domnul: «Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii È™i sângele tău.»’â€
Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit, vrăjmașule?†Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.
Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
È™i voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, È™i casei lui BaeÈ™a, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat È™i ai făcut pe Israel să păcătuiască.’â€
Domnul a vorbit și despre Izabela și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului.
Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.â€
N-a fost nimeni care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa la aceasta.
El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet.
Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel:
„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieÅ£ii lui, ci în timpul vieÅ£ii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!â€