Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea – avea cu el treizeci și doi de împăraţi, cai și care. S-a suit, a împresurat Samaria și a început lupta împotriva ei.
A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Așa vorbește Ben-Hadad:
‘Argintul și aurul tău sunt ale mele, nevestele și cei mai frumoși copii ai tăi sunt tot ai mei.’”
Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”
Solii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi.»
De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump și vor lua.’”
Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării și a zis: „Vedeţi bine și înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele și copiii, argintul și aurul, și n-am zis că nu i le dau!”
Toţi bătrânii și tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi.”
Și el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’” Solii au plecat și i-au dus răspunsul.
Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”
Și împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi și a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Și ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.’”
Ahab a zis: „Prin cine?” Și el a răspuns: „Așa vorbește Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi.’” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Și el a răspuns: „Tu.”
Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi și s-au găsit două sute treizeci și doi și, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, și erau șapte mii.
Au făcut o ieșire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea și se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci și doi de împăraţi care-l ajutau.
Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieșit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat și i-au spus astfel: „Au ieșit niște oameni din Samaria.”
El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii și, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.”
Când au ieșit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi și armata care-i urma
a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, și sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu niște călăreţi.
Împăratul lui Israel a ieșit, a lovit caii și carele și a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel și i-a zis: „Du-te, întărește-te, cercetează și vezi ce ai de făcut, căci, la anul, împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.”
Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.
Fă și lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui și înlocuiește-i cu căpetenii
și fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai și tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat și a făcut așa.
În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni și s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.
Copiii lui Israel au fost număraţi și ei; au primit merinde și au ieșit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara.
Omul lui Dumnezeu s-a apropiat și a zis împăratului lui Israel: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, și nu un dumnezeu al văilor», voi da toată această mare mulţime în mâinile tale și veţi ști că Eu sunt Domnul.’”
Au stat tăbărâţi șapte zile unii în faţa altora. În ziua a șaptea, au început lupta și copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestrași, într-o zi.
Ceilalţi au fugit în cetatea Afec și a căzut zidul cetăţii peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră.
Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt niște împăraţi miloși: să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre și să ieșim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.”
Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!”
Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun și s-au grăbit să-l ia pe cuvânt și să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Și el a zis: „Duceţi-vă și aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el și Ahab l-a suit în carul lui.
Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău și-ţi vei face uliţe în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Și eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el și i-a dat drumul.
Unul din fiii prorocilor a zis tovarășului său, după porunca Domnului: „Lovește-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.
Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a omorât.
A găsit pe un alt om și a zis: „Lovește-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit și l-a rănit.
Prorocul s-a dus și s-a așezat pe drumul împăratului și s-a legat la ochi.
Când a trecut împăratul, prorocul a strigat și i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei și iată că un om se apropie și-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzește pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui sau vei plăti un talant de argint!’
Și, pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.”
Îndată, prorocul și-a scos legătura de la ochi, și împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.
El a zis atunci împăratului: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui și poporul tău, pentru poporul lui.’”
Împăratul lui Israel s-a dus acasă trist și mânios și a ajuns la Samaria.