Ilie, TiÈ™bitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceÈ™tia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.â€
Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
Vei bea apă din pârâu È™i am poruncit corbilor să te hrănească acolo.â€
El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
„Scoală-te, du-te la Sarepta, care Å£ine de Sidon, È™i rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.â€
Ilie s-a sculat È™i s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o È™i a zis: „Du-te È™i adu-mi, te rog, puÅ£ină apă într-un vas, ca să beau.â€
Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou È™i a zis: „Adu-mi, te rog, È™i o bucată de pâine în mâna ta.â€
Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală È™i puÅ£in untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce È™i voi pregăti ce am pentru mine È™i pentru fiul meu: vom mânca È™i apoi vom muri.â€
Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău.
Căci aÈ™a vorbeÈ™te Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea È™i untdelemnul din urcior nu se va împuÅ£ina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faÅ£a pământului.’â€
Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie.
Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea È™i să-mi omori astfel fiul?â€
El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.†Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui.
Apoi a chemat pe Domnul È™i a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneÈ™ti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?â€
Și s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul È™i a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!â€
Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat.
Ilie a luat copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus È™i l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.â€
Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eÈ™ti un om al lui Dumnezeu È™i cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!â€