Have not I commanded thee? Be strong and of a good courage; be not afraid, neither be thou dismayed: for the LORD thy God is with thee whithersoever thou goest.
David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
Atunci, pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
Fum se ridica din nările Lui și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși ţâșneau din ea.
A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
a aruncat săgeţi și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
El Și-a întins mâna de sus, din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine.
Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubește.