Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiţă și a zis: „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!”
Și toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor și l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim.
David a intrat iarăși în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe care le lăsase pentru paza casei și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie.
Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda, și tu să fii de faţă aici.”
Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărâse împăratul.
David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite și să se ascundă dinaintea noastră.”
Și Abișai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiţi și de peletiţi, și de toţi vitejii; au ieșit din Ierusalim ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.
Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă și, când a înaintat Ioab, sabia a alunecat.
Ioab a zis lui Amasa: „Ești sănătos, frate?” Și, cu mâna dreaptă, a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.
Amasa n-a luat seama la sabia care era în mâna lui Ioab, și Ioab l-a lovit cu ea în pântece și i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Și Amasa a murit. Ioab și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri.
Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa și zicea: „Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!”
Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului, și omul acela, văzând că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, și a aruncat o haină pe el când a văzut că toţi cei ce ajungeau lângă el se opreau.
După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.
Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca și toţi bărbaţii de seamă s-au strâns și l-au urmat.
Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
Atunci, o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: ‘Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!’”
El s-a apropiat de ea, și femeia a zis: „Tu ești Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Și ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.”
Și ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: ‘Să întrebăm în Abel!’ Și totul se isprăvea astfel.
Eu sunt una din cetăţile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?”
Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm!
Nu este așa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, și mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.”
Și femeia s-a dus și a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă; s-au împrăștiat de lângă cetate și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.
Ioab era mai-mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor și a peletiţilor;
Adoram era mai-mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);