But the Comforter, which is the Holy Ghost, whom the Father will send in my name, he shall teach you all things, and bring all things to your remembrance, whatsoever I have said unto you.
David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub AbiÈ™ai, fiul Å¢eruiei, fratele lui Ioab, È™i o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies È™i eu împreună cu voi.â€
Dar poporul a zis: „Să nu ieÈ™i! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră È™i, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu eÈ™ti ca zece mii dintre noi, È™i acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.â€
Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.†Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.
Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!†Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
Lupta s-a întins pe tot ţinutul și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte.
Un om, văzând lucrul acesta, a venit È™i a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.â€
Și Ioab a zis omului care i-a adus È™tirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Å¢i-aÈ™ fi dat zece sicli de argint È™i un brâu.â€
Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abișai și lui Itai: ‘Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!’
Și, dacă l-aÈ™ fi omorât miÈ™eleÈ™te, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului È™i tu însuÅ£i ai fi fost împotriva mea.â€
Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!†Și a luat trei săgeţi în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
Ioab a sunat din trâmbiţă, și poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N-am fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.†Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește Stâlpul lui Absalom.
AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga È™i să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaÈ™ilor săi.â€
Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veÈ™tile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.â€
Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.†Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga.
AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc, a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după CuÈ™i.†Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-Å£i va fi de folos.â€
„Orice s-ar întâmpla, vreau să alergâ€, a zis din nou AhimaaÅ£. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!†AhimaaÅ£ a alergat pe drumul care duce în câmpie È™i a luat-o înaintea lui CuÈ™i.
David ședea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperișul porţii spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur-singurel.
Caraula a strigat și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.†Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
Caraula a văzut un alt om alergând È™i a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.†Împăratul a zis: „Și el aduce veÈ™ti.â€
Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc.†Și împăratul a zis: „Este un om de bine È™i aduce veÈ™ti bune.â€
AhimaaÅ£ a strigat È™i a zis împăratului: „Este bine de tot!†S-a închinat înaintea împăratului cu faÅ£a până la pământ È™i a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.â€
ÃŽmpăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?†AhimaaÅ£ a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului È™i pe mine, slujitorul tău, dar nu È™tiu ce era.â€
Și împăratul a zis: „Stai colea la o parte.†Și Ahimaaţ a stat deoparte.
ÃŽndată a sosit CuÈ™i. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul Å£i-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.â€
ÃŽmpăratul a zis lui CuÈ™i: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?†CuÈ™i a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaÈ™ii domnului meu, împăratul, È™i toÅ£i cei ce se ridică împotriva ta, ca să-Å£i facă rău!â€
Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porÅ£ii È™i a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!â€