Paul, an apostle of Jesus Christ by the will of God, and Timothy our brother, unto the church of God which is at Corinth, with all the saints which are in all Achaia:
David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub AbiÈ™ai, fiul Å¢eruiei, fratele lui Ioab, È™i o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies È™i eu împreună cu voi.â€
Dar poporul a zis: „Să nu ieÈ™i! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră È™i, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu eÈ™ti ca zece mii dintre noi, È™i acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.â€
Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.†Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.
Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!†Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
Lupta s-a întins pe tot ţinutul și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte.
Un om, văzând lucrul acesta, a venit È™i a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.â€
Și Ioab a zis omului care i-a adus È™tirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Å¢i-aÈ™ fi dat zece sicli de argint È™i un brâu.â€
Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abișai și lui Itai: ‘Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!’
Și, dacă l-aÈ™ fi omorât miÈ™eleÈ™te, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului È™i tu însuÅ£i ai fi fost împotriva mea.â€
Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!†Și a luat trei săgeţi în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
Ioab a sunat din trâmbiţă, și poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N-am fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.†Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește Stâlpul lui Absalom.
AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga È™i să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaÈ™ilor săi.â€
Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veÈ™tile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.â€
Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.†Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga.
AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc, a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după CuÈ™i.†Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-Å£i va fi de folos.â€
„Orice s-ar întâmpla, vreau să alergâ€, a zis din nou AhimaaÅ£. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!†AhimaaÅ£ a alergat pe drumul care duce în câmpie È™i a luat-o înaintea lui CuÈ™i.
David ședea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperișul porţii spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur-singurel.
Caraula a strigat și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.†Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
Caraula a văzut un alt om alergând È™i a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.†Împăratul a zis: „Și el aduce veÈ™ti.â€
Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc.†Și împăratul a zis: „Este un om de bine È™i aduce veÈ™ti bune.â€
AhimaaÅ£ a strigat È™i a zis împăratului: „Este bine de tot!†S-a închinat înaintea împăratului cu faÅ£a până la pământ È™i a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.â€
ÃŽmpăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?†AhimaaÅ£ a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului È™i pe mine, slujitorul tău, dar nu È™tiu ce era.â€
Și împăratul a zis: „Stai colea la o parte.†Și Ahimaaţ a stat deoparte.
ÃŽndată a sosit CuÈ™i. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul Å£i-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.â€
ÃŽmpăratul a zis lui CuÈ™i: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?†CuÈ™i a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaÈ™ii domnului meu, împăratul, È™i toÅ£i cei ce se ridică împotriva ta, ca să-Å£i facă rău!â€
Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porÅ£ii È™i a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!â€