După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
Se scula dis-de-dimineaţă È™i stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînÅ£elegere È™i se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema È™i zicea: „Din ce cetate eÈ™ti?†După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminÅ£ie a lui Israelâ€,
Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună È™i dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.â€
Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în Å£ară! Orice om care ar avea o neînÅ£elegere È™i o judecată ar veni la mine, È™i i-aÈ™ face dreptate.â€
Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta.
Absalom se purta așa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel.
După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.
Căci robul tău a făcut o juruinţă, când locuiam la GheÈ™ur, în Siria, È™i am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.â€
Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.†Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron.
Absalom a trimis iscoade în toate seminÅ£iile lui Israel să spună: „Când veÅ£i auzi sunetul trâmbiÅ£ei, să ziceÅ£i: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’â€
Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom, și l-au însoţit în prostia lor fără să știe nimic.
Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.
Cineva a venit È™i a dat de È™tire lui David È™i a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.â€
Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „SculaÅ£i-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. GrăbiÅ£i-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă È™i va arunca nenorocirea peste noi È™i va trece cetatea prin ascuÅ£iÈ™ul sabiei.â€
Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul.â€
Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.
Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă.
Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii și toţi peletiţii au trecut alături de el și toţi gatiţii, în număr de șase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului.
Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din ţara ta.
De ieri ai venit, È™i azi să te fac să rătăceÈ™ti cu noi încoace È™i încolo, când nici eu însumi nu È™tiu unde mă duc! ÃŽntoarce-te È™i ia È™i pe fraÅ£ii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate È™i credincioÈ™ie!â€
Itai a răspuns împăratului È™i a zis: „Viu este Domnul È™i viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi È™i robul tău.â€
David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!†Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui și toţi copiii care erau cu el.
Tot ţinutul plângea și scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.
Ţadoc era și el acolo și, cu el, toţi leviţii, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și locașul lui.
Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.â€
Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.
VedeÅ£i, voi aÈ™tepta în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni veÈ™ti din partea voastră.â€
Astfel, Ţadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo.
David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale, și toţi cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.
Au venit È™i au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.†Și David a zis: „Doamne, nimiceÈ™te sfaturile lui Ahitofel!â€
Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu ţărână.
David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’
Preoţii Ţadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc și Abiatar.
Și fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe AhimaaÅ£, fiul lui Å¢adoc, È™i pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veÅ£i trimite tot ce veÅ£i afla.â€
Hușai, prietenul lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.