But they that wait upon the LORD shall renew their strength; they shall mount up with wings as eagles; they shall run, and not be weary; and they shall walk, and not faint.
După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar, și Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret.
El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?†Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.â€
Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat È™i fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd È™i s-o iau din mâna ei.’â€
Amnon s-a culcat È™i s-a făcut bolnav. ÃŽmpăratul a venit să-l vadă, È™i Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei È™i să le mănânc din mâna ei.â€
David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon È™i pregăteÈ™te-i o mâncare.â€
Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt;
luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.†Și toată lumea a ieșit de la el.
Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.†Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o È™i i-a zis: „Vino, soro, È™i culcă-te cu mine.â€
Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta.
Unde mă voi duce eu cu ruÈ™inea mea? Și tu vei trece drept un miÈ™el în Israel. Acum, vorbeÈ™te, te rog, împăratului, È™i nu se va împotrivi să fiu a ta.â€
Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea.
Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te È™i du-te!â€
Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.â€
El n-a vrut s-o asculte È™i, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „IzgoneÈ™te de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară È™i încuie uÈ™a după ea!â€
Ea avea o rochie pestriţă, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea.
Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriţă; a pus mâna în cap și a plecat ţipând.
Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.†Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare.
Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
Absalom s-a dus la împărat È™i a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul È™i slujitorii lui la robul tău.â€
Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.†Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat.
Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.†Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?â€
În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toţi fiii săi.
Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „LuaÅ£i seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin È™i când vă voi zice: ‘LoviÅ£i pe Amnon!’ atunci să-l omorâţi; să nu vă temeÅ£i de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? FiÅ£i tari È™i arătaÅ£i-vă oameni de inimă!â€
Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei.
Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate.
Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toÅ£i fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.â€
Absalom a fugit. Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereÈ™te ce spunea robul tău.â€
Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toţi slujitorii lui au plâns mult.
Absalom fugise și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său.
Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese după ce fugise.
Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.