Iacov a chemat pe fiii săi și a zis: „Strângeţi-vă și vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.
Strângeţi-vă și ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!
Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea și pârga tăriei mele, Întâiul în vrednicie și întâiul în putere,
Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul suindu-te în el.
Simeon și Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt niște unelte de silnicie.
Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni Și, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov Și-i voi risipi în Israel.
Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi. Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.
Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda își pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine-l va scula?
Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Șilo, Și de El vor asculta popoarele.
El își leagă măgarul de viţă Și de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; Își spală haina în vin Și mantaua în sângele strugurilor.
Are ochii roșii de vin Și dinţii albi de lapte.
Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, Lângă limanul corăbiilor, Și hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri.
Vede că locul unde se odihnește este plăcut Și că ţinutul lui este măreţ; Își pleacă umărul sub povară Și se supune birului.
Dan va judeca pe poporul său, Ca una din seminţiile lui Israel.
Dan va fi un șarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Mușcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate.
În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!
Peste Gad vor da iureș cete înarmate, Dar și el va da iureș peste ele și le va urmări.
Așer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor.
Neftali este o cerboaică slobodă, Rostește cuvinte frumoase.
Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
Arcașii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi Și l-au urmărit cu ura lor.
Dar arcul lui a rămas tare Și mâinile lui au fost întărite De mâinile Puternicului lui Iacov: Și a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.
Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor de jos, Cu binecuvântările ţâţelor și ale pântecelui mamei.
Binecuvântările tatălui tău Întrec binecuvântările părinţilor mei și se înalţă Până în creștetul dealurilor veșnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creștetul capului domnului fraţilor săi!
Beniamin este un lup care sfâșie; Dimineaţa mănâncă prada, Iar seara împarte prada răpită.”
Aceștia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Și acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu, deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peștera care este în ogorul hetitului Efron,
în peștera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare.
Acolo au îngropat pe Avraam și pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac și pe Rebeca, nevasta lui, și acolo am îngropat eu pe Lea.
Ogorul și peștera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.”
Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat la poporul său.