După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim.
Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat.
Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, și m-a binecuvântat.
El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulţi și voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.’
Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon.
Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moștenire.
La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?”
Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.”
Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrăţișat.
Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd și sămânţa.”
Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.
Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.
A binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,
Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinţilor mei Avraam și Isaac și să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!”
Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase.
Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.”
Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”
El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’” Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voștri.
Îţi dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor cu sabia mea și cu arcul meu.”