După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.†Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim.
Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.†Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat.
Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, și m-a binecuvântat.
El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulţi și voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.’
Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon.
Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moștenire.
La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în Å£ara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, È™i am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.â€
Israel s-a uitat la fiii lui Iosif È™i a zis: „Cine sunt aceÈ™tia?â€
Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.†Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.â€
Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrăţișat.
Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-Å£i mai văd faÅ£a È™i iată că Dumnezeu m-a făcut să-Å£i văd È™i sămânÅ£a.â€
Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.
Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.
A binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,
ÃŽngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceÈ™tia! Ei să poarte numele meu È™i numele părinÅ£ilor mei Avraam È™i Isaac È™i să se înmulÅ£ească foarte mult în mijlocul ţării!â€
Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase.
Și Iosif a zis tatălui său: „Nu aÈ™a, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-Å£i mâna dreaptă pe capul lui.â€
Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, È™tiu; È™i el va ajunge un popor, È™i el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el È™i sămânÅ£a lui va ajunge o ceată de neamuri.â€
El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’†Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voștri.
ÃŽÅ£i dau mai mult decât fraÅ£ilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriÅ£ilor cu sabia mea È™i cu arcul meu.â€