După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.
Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor.
Și i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, și au stat mai multă vreme în temniţă.
Paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită.
Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei și i-a văzut triști.
Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, și le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă așa de posomorâtă azi?”
Ei i-au răspuns: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.”
Mai-marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul și i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.
Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, și ciorchinele au făcut struguri copţi.
Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon și am pus paharul în mâna lui Faraon.”
Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sunt trei zile.
Peste trei zile, Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăși în slujba ta și vei pune iarăși paharul în mâna lui Faraon, cum obișnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.
Dar adu-ţi aminte și de mine când vei fi fericit și arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate-mă din casa aceasta.
Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor și chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”
Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, și în visul meu se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu.
În coșul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – și păsările mâncau din coșul care era deasupra de tot, pe capul meu.”
Iosif a răspuns și a zis: „Iată-i tălmăcirea. Cele trei coșuri sunt trei zile.
Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, și carnea ţi-o vor mânca păsările.”
A treia zi, era ziua nașterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi și a scos afară din temniţă pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăși în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon,
iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.
Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.