Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.
Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste casa lui și i-a încredinţat tot ce avea.
De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp.
Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură și plăcut la chip.
După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif È™i a zis: „Culcă-te cu mine!â€
El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are.
El nu este mai mare decât mine în casa aceasta È™i nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eÈ™ti nevasta lui. Cum aÈ™ putea să fac eu un rău atât de mare È™i să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?â€
Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea.
Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei,
ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!†El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă.
Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară,
a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
Și, când a văzut că ridic glasul È™i strig, È™i-a lăsat haina lângă mine È™i a fugit afară.â€
Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine.
Și cum am ridicat glasul È™i am Å£ipat, È™i-a lăsat haina lângă mine È™i a fugit afară.â€
După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tăuâ€, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
A luat pe Iosif și l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închiși întemniţaţii împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei.
Și mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.
Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.