Iacov a pornit la drum și s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare.
Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii.
Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei.
El le-a zis: „Cunoașteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei.
El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă și pașteţi-le iarăși.”
Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.”
Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea.
Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare.
Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.
Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela.
Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la faţă.
Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îţi voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
Și Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”
Laban a adunat pe toţi oamenii locului și a făcut un ospăţ.
Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?”
Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
Isprăvește săptămâna cu aceasta, și-ţi vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi șapte ani.”
Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.
Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban alţi șapte ani.
Domnul a văzut că Lea nu era iubită și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu) ; „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”.
A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare) .
Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire) .
A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!) . Și a încetat să mai nască.